It's my world

În seara asta, după ce am constatat că frigiderul este un pic cam gol, am decis să mergem la pizza. Eh, de la pizza am ajuns la salată. La Grill House, mă rog, Restaurant Baf, un loc care mie îmi place mult. Dar nu ce am mâncat şi cum ne-am simţit  acolo vreau să povestesc ci cum am ajuns acolo e mai palpitant. Am ajuns cu taxiul, că deh, era frig şi ne îngheţau fiţele. Păi veţi spune că nu e nimic palpitant în a merge cu taxiul. Da, aşa am crezut şi noi până în seara asta.

Aşadar, să încep povestioara.

Ne-am urcat fiţele în primul taxi văzut. Maaaaare greşeală am putut face. Nici bine nu plecase de pe loc maşina şi domnul taximetrist a început să vorbească. Şi nu singur ci cu noi. Ca nişte oameni politicoşi ce suntem, am zis că frumos e să comunicăm cu omul, nu? Mda… o altă mare greşeală. Pentru că pe o distanţă pe care am parcurs-o în maxim 10 minute am aflat următoarele de la taximetristul  nostru:

• că are iubită şi nu soţie. Cică s-o ţie cine vrea că el nu vrea. Nu o iubeşte suficient de mult pentru a o lua de nevastă.
• că mâine, 1 martie, stă acasă cu familia şi că ajunge cadoul pentru iubită doar de 8 martie. Să înţeleagă şi ea că el nu are bani de cumpărat cadouri pentru atâtea ocazii.
• că vin negrii valuri-valuri la noi în ţară să muncească şi că nici în Spania nu mai merge treaba bine…
• că lui îi place rap-ul şi nu hip-hop-ul
• că a fost DJ la viaţa lui
• că are 35 de ani
• că el se numeşte Dragoş

Acum mă gândesc că dacă dădea dracu să trebuiască să merg pe o distanţă mai mare, parcursă cam de 20-30 de minute, ce puteam afla? Cum se numesc părinţii sau când şi cum şi-a început viaţa sexuală stimatul domn Dragoş? :|

Salata a fost bună, cam puţină ce-i drept în comparaţie cu ce făceau cei de la Grill House în urmă cu doi ani.

La întoarcere, domnului nu i-a ajuns salata şi am dat o tură pe la McDonald’s-ul de la Delfinariu. Acolo când nu ai bani cash la tine obişnuieşti să plăteşti cu cardul. Noroc că au ăia POS. Ghinion că doar un singur om are acces la el şi că omul ăla e căscat aşa cum e şi blonda de acolo. Într-o clipă de neatenţie a managerului, adică a blondei, POS-ul pică pe gresia din restaurant şi se desface în vreo 4-5 bucăţi. Adică era împrăştiat pe o suprafaţă de 1 metru pătrat un aparat care îţi ia banii de pe card. Micuţa blondă se colorase în culorile curcubeului şi toţi ochii angajaţilor erau aţintiţi asupra ei. Pe unii aproape că îi umfla râsul de isprava tipei. Dar, cu ochii pe aparat, fata a reuşit să pună cap la cap toate bucăţelele şi nu s-a lăsat până nu a luat banii de pe card.

La farmacie am dat de singurul om întreg la minte din seara asta. Cerând o anume pastilă pentru dureri de măsea, adică tramadol, farmacista a stat să ne explice să este o pastilă foarte puternică şi nu se adresează acestui tip de durere şi ne-a dat altceva, cu acelaşi efect, dar cu riscuri mai puţine. Profenid de 200mg.

Şi acum fac experimente cu pastile. Am mai făcut asta.