Dacă cercei cu zâmbilici nu m-am lăsat până nu mi-am cumpărat și galbeni, și negri, și roșii, acum am văzut unghiile cu zâmbilici. Deși nu suport unghiile lungi și colorate cu ojă ci doar un lac transparent și foarte rar o manichiură french, acum vreau zâmbilici 

Hello, gata cu ideile astea razna!!!
Dar ce mult îmi plac

Aici sunt mai multe idei.
Este foarte clar că bărbaților le plac mașinile. E o vorbă printre ei, cum că maşina şi femeia nu se împrumută niciodată. Mașinile plac și femeilor și nu e nevoie să fie cine știe ce motoare zburătoare sau mai știu eu ce alte nebunii de genul ăsta. Nu, nu… E suficient să ne putem deplasa cu ea și să nu ne lase în câmp cu cheia de 13 în mână, uitându-ne pe sub capotă.
Scriam cu ceva zile în urmă despre cum mi-am luat eu permisul, cât de mult mi-am dorit să-l iau și ce curaj am avut când pe gheața din ianuarie am dat examenul pentru el. Ei bine,de ceva timp mă gândesc serios că trebuie să încep să conduc, nu de alta, dar în curând va trebui să-mi schimb plasticul ăla cu altul nou. Si cu ce aș putea să încep dacă nu cu o mașină trăsnet?! Ar putea fi una roșie sau poate chiar una galbenă. Ar putea fi una mare sau una mai de domnișoară, așa… 
Daaar, cum din salariul meu de educatoare nu-mi permit decât o jucărie cu telecomandă, poate că îmi voi lua un Range Rover maaaaare și roșu și sport și cu telecomandă.
Am stat eu și m-am gândit că jucăriile cu telecomandă mi-ar fi de mare folos. Pe lângă că sunt mașini și scopul meu e să încep să conduc, mă mai și împrietenesc cu băieții din grupa mea. Poate chiar facem ceva curse. 
Si totuși… aș putea să-mi pun eu pofta în cui, sa nu dau banii pe mașini și alte fițe d-astea și îmi iau un tanc cu infraroșu sau poate chiar două că tot văd că-s la superofertă și mă duc cu el la Parlament și îi strivesc pe toți ăia de acolo. Mie îmi place ideea. Ba chiar prea mult că mi-e să nu o pun în practică.
Cu 8 ani în urmă tremuram toată de frig și de emoții în parcarea de unde plecau mașinile cu candidații la examenul pentru obținerea permisului de conducere. Tata cu mine, mă încuraja, deh, el șofer de meserie și toată viața și-a petrecut-o în mașină, eu murată toată după ce de 2 ori am picat. Prima dată la examenul scris, am picat la limită
, iar a doua oară un polițist rău m-a asigurat de când am intrat în mașină că nu voi lua permisul pentru că e prima dată când dau examenul practic.
Ok, să revin la ziua cu pricina. Nu știam ce caut acolo, ce dracu’ fac că oricum de luat nu iau, deși instructorul m-a asigurat că totul e ok și că nu trebuie să-mi fac griji. În fine, la 18-19 ani ce aș putea să știu eu despre o mașină?! NIMIC!
Ne repartizează un nene polițist ca pe oi la 3-4 alți neni polițiști. Dosarul meu era la unu’ despre care nu auzisem mai nimic, era prima oară când îi auzeam numele. Sușoteli, murmur pe acolo și aflu de la alții cine e cel care va fi cu mine pe parcursul examenului. Era un tinerel, frumușel, simpăticuț. Eh, din momentul ăla s-a dus dracu tot. Nu mai știam ce trebuie să fac prima oară când urc în mașină. Normal era să salut, dar eu uitasem să fac și asta 
Îmi vine rândul la volanul dăcioaiei, că pe vremea aia nu erau prea multe mașini “de școală” altfel decât nemuritoarea Dacia 1310. Tin minte și acum ce febră musculară am avut după fiecare ședință de condus… Așa… Pornesc și plec și fac totul bine, nu mai știu cum am reușît să plec de pe loc într-o rampă pe care majoritatea candidaților o picau. JUR că nu mai știu ce am făcut de nu mi s-a oprit motorul. Stiu doar că atunci când am ajuns înapoi tipul mi-a zis că-s admisă
De atunci de fac 8 ani și eu după insistențe și plânsete pe la ai mei ca să fac școala de șoferi și să-mi iau permisul am ajuns să conduc în tot timpul ăsta maxim 300 km.
Dar na, am permis pe care în 2 ani va trebui să-l schimb și e nou-nouț. Curat ca lacrima, fără pic de pată. Deh, e nefolosit! 