Ieri mi-a gătit paste făcute cu mânuţele lui şi cu maşina de făcut paste. Astăzi a gătit peşte în două feluri. Panne şi la cuptor cu tot felul de nebunii le acolo. Buuuun tare. Mâine se mai gândeşte ce mai face.

După ce eu m-am jucat cu jucărica nouă câteva luni bune, acum a venit rândul lui să o facă. Mie începe să-mi placă să mi se gătească şi cred că o sa devin o leneşă în bucătărie.

E de la Irina şi ăsta ca şi “Poezioala desple secs”

Ne-a esplicat doamna educatoale
Amănunţit, chial ne-a si desenat,
Cum am ajuns să ezigstăm sub  soale,
Cum fiecale a fost plocleat,
Elam ochi si ulechi de culios
Să  aflu cum pe lume am venit,
Si chipes si isteţ, da’ si flumos,
Da’ nu te mint, mai mult m-a plictisit,
C-al  fi o balză, cale-n  noptiţică,
Ne-aduţe-n  pliscu’ ei, împachetaţi.

Când  scapă si mămica de bultică
Făcută de la ouă si câlnaţi,
Cum  zboală balza asta-nţet, agale,
Vleo  nouă luni, să iasă luclu bun
Si cum agiungem în pătuţ si-n ţoale
Pe cosul casei, ca si Mos Clăciun….

Să vezi măi flate, ţe educatoale (!)
Fălă misto, chial m-a lăsat pelplex,
La vâlsta ei, (ţe ţâţe, ce piţioale !)
Să nu stie nimica desple secs ???

Plimită pe mail

Hello, gata cu ideile astea razna!!!
Dar ce mult îmi plac  

Aici sunt mai multe idei.

]]> http://desspina.com/1531/vreau-unghii-cu-zambilici-galbeni/feed/ 0 http://desspina.com/1514/unii-dintre-cei-mai-mici-fani-michael-jackson/ http://desspina.com/1514/unii-dintre-cei-mai-mici-fani-michael-jackson/#comments Mon, 18 Jan 2010 22:14:15 +0000 Despina http://desspina.com/?p=1514 Eu credeam că numai copiii mei sunt fani Michael Jackson și dacă ar fi după ei zilnic ar trebui să avem în orar câteva zeci ce minute în care ascultăm piese cunoscute ale defunctului. Eh, am aflat că sunt alții mai mici și mai fani decât cei de la grădi care cântă și pun suflet și se chinuie să le iasă bine numărul.

Avem numai două exemple. Cine mai caută, cu siguranță va mai găsi.

Scriam cu ceva zile în urmă despre cum mi-am luat eu permisul, cât de mult mi-am dorit să-l iau și ce curaj am avut când pe gheața din ianuarie am dat examenul pentru el. Ei bine,de ceva timp mă gândesc serios că trebuie să încep să conduc, nu de alta, dar în curând va trebui să-mi schimb plasticul ăla cu altul nou. Si cu ce aș putea să încep dacă nu cu o mașină trăsnet?! Ar putea fi una roșie sau poate chiar una galbenă. Ar putea fi una mare sau una mai de domnișoară, așa…

Daaar, cum din salariul meu de educatoare nu-mi permit decât o jucărie cu telecomandă, poate că îmi voi lua un Range Rover maaaaare și roșu și sport și cu telecomandă. Am stat eu și m-am gândit că jucăriile cu telecomandă mi-ar fi de mare folos. Pe lângă că sunt mașini și scopul meu e să încep să conduc, mă mai și împrietenesc cu băieții din grupa mea. Poate chiar facem ceva curse.

Si totuși… aș putea să-mi pun eu pofta în cui, sa nu dau banii pe mașini și alte fițe d-astea și îmi iau un tanc cu infraroșu sau poate chiar două că tot văd că-s la superofertă și mă duc cu el la Parlament și îi strivesc pe toți ăia de acolo. Mie îmi place ideea. Ba chiar prea mult că mi-e să nu o pun în practică.

Ok, să revin la ziua cu pricina. Nu știam ce caut acolo, ce dracu’ fac că oricum de luat nu iau, deși instructorul m-a asigurat că totul e ok și că nu trebuie să-mi fac griji. În fine, la 18-19 ani ce aș putea să știu eu despre o mașină?! NIMIC!

Ne repartizează un nene polițist ca pe oi la 3-4 alți neni polițiști. Dosarul meu era la unu’ despre care nu auzisem mai nimic, era prima oară când îi auzeam numele. Sușoteli, murmur pe acolo și aflu de la alții cine e cel care va fi cu mine pe parcursul examenului. Era un tinerel, frumușel, simpăticuț. Eh, din momentul ăla s-a dus dracu tot. Nu mai știam ce trebuie să fac prima oară când urc în mașină. Normal era să salut, dar eu uitasem să fac și asta

Îmi vine rândul la volanul dăcioaiei, că pe vremea aia nu erau prea multe mașini “de școală” altfel decât nemuritoarea Dacia 1310. Tin minte și acum ce febră musculară am avut după fiecare ședință de condus… Așa… Pornesc și plec și fac totul bine, nu mai știu cum am reușît să plec de pe loc într-o rampă pe care majoritatea candidaților o picau. JUR că nu mai știu ce am făcut de nu mi s-a oprit motorul. Stiu doar că atunci când am ajuns înapoi tipul mi-a zis că-s admisă De atunci de fac 8 ani și eu după insistențe și plânsete pe la ai mei ca să fac școala de șoferi și să-mi iau permisul am ajuns să conduc în tot timpul ăsta maxim 300 km.  Dar na, am permis pe care în 2 ani va trebui să-l schimb și e nou-nouț. Curat ca lacrima, fără pic de pată. Deh, e nefolosit!

A fost un an bun 2009, chiar foarte bun pentru că am primit lucruri pe care mi le doream, lucruri care nu speram să mi se întâmple sau să le am vreodată în viața asta. Deși am scris mai puțin pe blog în anul ce a trecut, am început să folosesc exesiv de mult twitter-ul, ba chiar mi-am făcut cont pe facebook și am învățat să-l folosesc jucându-mă pe Farmville. Pot să jur cu mâna pe procesorul lui Bombonel că niciodată nu m-am jucat un joc online, dar nu știu cum a reușit să mă atragă atât de mult farmville. Așa ca vine vrea, poate să-mi fie vecin că altfel nu mă pot îmbogăți

Cred că 2009 a fost primul an în care m-am încumetat să merg pe plajă la -10 grade și a fost foooarte fain pentru că am făcut și poze cu Nicușor care la vremea aia era nou, mânca-l-ar mama de isteț.

În anul de criză 2009 “am scris” despre cum să scapi de datorii și mi-am adus tot mai mulți vizitatori. Zilnic, am avut cel puțin 5-10 căutări, asta în vremurile bune, când intra lumea la mine să mai citească ce scriu . Acum e neinteresant și nu mă mai citește nimeni. Doar eu din când în când. Tot atunci am lăsat rușinea la o parte și am scris cât de nebună sunt și nu în sensul bun, adică ce fixuri am eu.

De mărțișor am primit pinguinul cu care mă mândresc de câte ori am ocazia. La momentul ăla, Ionuț zicea că ăsta va fi cadoul meu până muuuult după ziua mea. Clar, nici el nu a crezut pentru că nu s-a oprit la pinguin.

În 2009, de Paști, a fost primul an în care am gătit singură, fără supravegherea mamei. Bine, drobul nu l-am făcut eu, l-am cumpărat, dar ouăle roșii… singură-singurică le-am făcut. Ba nu, cu Carmen le-am vopsit

1 Mai în Delta Dunării a fost foarte fain deși a cam plouat și am cam înghețat. Wow, am încercat să fac un liveblogging. Ce o fi fost în capul meu? Mi s-a confirmat că am concurență și m-a cam pus pe gânduri treaba asta.

In luna iunie a fost la lansarea cărții lui Mihai Găinușă și mi-am cumpărat cartea care e chiar faină și normal, am făcut poze. A vrut Mâț să mă omoare dar nu știu de ce. Oare simțea ce avea să i se întâmple 6 luni mai târziu ? Si am fost la primul concert al lui Duffy în Constanța, Mamaia mai exact. A fost wow! Mai vreau.

Iulie a fost de departe cea mai grea și cea mai faină lună din 2009. Grea pentru că am avut de dat un examen și de rezultatul său depindea viitorul meu și frumoasă pentru că l-am primit pe Bombonel pentru că sunt fată isteață și am luat 9,55 la examenul despre care spuneam, blogul împlinea 2 ani de existență sub cruda mea stăpânire, am fost pentru prima dată în viața mea la Liberty Parade și am devenit fan Michael Jackson.

L-am cunoscut pe ăla micu‘, așa cum îi spunem noi, când am fost să vedem stelele căzătoare, unde evident, eu am văzut cele mai multe. Ooof, în sfârșit am recunoscut că sunt pițipoancă Dar, ce ar face o piți cu un aragaz nou?! În fine, a găsit ea ce să facă. S-a apucat de gătit și nu se mai oprește.

Luna septembrie e tare de tot. Am primit numai felicitări pentru că m-am titularizat în urma lui 9,55 de la examenul din vară. Ce fain a fost! Am câștigat concursul USBmania și am organizat primul concurs pe blog și ultimul cred pentru că e al naibii de greu să alegi câștigătorul. Am început să gătesc din ce în ce mai mult și mai diversificat. Am pus miere în prăjituri și au avut un succes teribil. Si la final de lună am povestit despre un șef. Vaaaai de cei care îl au! Noroc pe mine că am scăpat de el, ea, mă rog.

Uitându-mă peste ce am scris în octombrie, observ că am stat prost la capitolul chef și că a fost o lună destul de săracă în posturi. Deci nimic notabil. Doar dragoste, muuultă dragoste

Vine și ziua mea în noiembrie, fac 27 de ani și mă simt babă, dar o babă care miroase a Light Blue și care are imprimantă Canon :->  . Oooof, e luna cu cele mai puține posturi. Dar știi cum e, esențele tari se țin în sticluțe mici. Mici, ale dracu, dar crizele de colecist sunt nasoale și nu te lasă să dormi, dar tu ca să fii tare, le ameninți cu operația de care îți este foooooarte frică. Poate doar de gripă porcină nu mi-e frică pentru că e o abureală crasă…

Si uite că vine decembrie și eu gătesc tot mai mult și mai bun. Pui chinezesc cu miere gătit acasă la mama unde în sfârșit ajung după un an de zile. Frate, zici că stau în Andorra State de ajung așa rar. Baclavale pentru noaptea da anul nou, plăcintă cu mere, ananas umplut (n-am poze, dar a fost bun), cornuri la fel de bune pentru satisfăcut bărbați veșnic nemulțumiți (garantez că merge), salată de beouf bună-bună de tot și alte măruntișuri d-astea bune. Bă, gătesc pentru că-mi place și pentru că am pe cine să testez. Am zis! Si ca să-mi fie munca mai ușoră, am fost dotată și cu robokitchen.

Acum că tot ce am scris e istorie pentru mine, vă urez să aveți un 2010 frumos, să fiți sănătoși  și să treacă naibii criza asta odată!

Evident, era un post în care eu trebuie să mă laud că am mai primit ceva cică de Moș Crăciun. Așa deci… Să vă spun…

Am primit cu câteva zile în urmă un roboțel de bucătărie tare simpatic Philips și pe care l-am folosit prima dată ca să-mi fac mere rase cu biscuiți. Yummmy, ce bun a fost

De acum nu-mi voi face degetele franjuri când voi răzui dau voi mărunți ceva prin bucătărie. Gata, m-am lăudat!