It's my world

Hai să vă povestesc cum facem eu şi colegele mele să treacă timpul mai repede în zilele când nu avem copii prea mulţi pe la grupe. Si de obicei asta se întâmplă în vacanţe. Atunci sunt puţini copii şi multe educatoare care trebuie să-i supravegheze. Of, cât îmi doresc să LUCREZ cu copii puţini şi să nu fac pază, dar asta e altă discuţie.

Bun… Şi zicem că povestesc cum facem noi să ne trecă timpul mai uşor. De multe ori ne jucăm cu ei, glumim, râdem, dansăm, ne distrăm. Dar după atâta joacă ne ia o foaaaaaame… Şi de multe ori se găseşte câte una dintre noi care să aibă la ea ceva de ronţăit. Dacă dorm copiii, ronţăim noi, dacă nu, împărţim cu ei. Ronţăiala noastră se rezumă la covrigi, că atâta ne permitem. Salariile din învăţământ nu îţi permit multe lucruri, dar trăieşti cele mai mari senzaţii şi ai satisfacţii cât să-ţi ajungă pentru toată viaţa. Şi ronţăim, ronţăim, ronţăim şi ne place.

Ca să mulţumim pe toată lumea, adica si tineri, dar mai ales pe cele trecută de prima tinereţe, ne înarmăm cu covrigi de Buzău. Zic ele, cele trecute prin viaţă, că pe vremea lor erau cei mai buni covrigi de pe piaţa. Şi uite aşa, ne-ai făcut şi pe noi astea mai tinere să credem asta. Ele au amintiri  cu Covrigii de Buzău. Noi ne facem acum amintiri cu Covrigii de Buzău de la Boromir. Îi împărţim cu toată lumea, că aşa e frumos. Şi cu cei mari, dar mai ales cu cei mici .

Dacă nu ştie cineva despre ce vorbesc, să privească  clipul urmărtor

Post scris pentru campania Covrigi de Buzău de la Boromir desfăşurată de Blogal Initiative