It’s my world

Probabil că ştii sau măcar ai auzit de tipul care a evadat dintr-un penitenciar din Ploieşti. Timp de câteva zile el a fost căutat în 5 judeţe fără prea mult folos.

Astăzi aflu că tipul a fost găsit la el acasă. A declarat că a plecat din închisoare pentru a-şi vedea copilul. Da, pentru a-şi vedea copilul. Are un copil de 2 săptămâni, copil pe care nu a prea avut cum să-l vadă.

Tipul fusese condamnat la închisoare pentru un an şi câteva luni pentru conducere fără permis. Acum va primi încă 5 ani pentru că a evadat. Smart move, nu?

Unii fug din închisoare pentru a-şi vedea copiii, fac gesturi necugetate ştiind, probabil, că pedeapsa ce va urma va fi una mare, în timp ce alţii îşi abandonează copiii sau uită de ei cu anii şi uneori pentru totdeauna. Acum mă întreb dacă gestul lui e condamnabil… Eu spun că din punct de vedere legal da, este condamnabil, dar moral eu nu l-aş condamna pe omul ăsta. E de admirat, sincer! Timp de câteva zile a mers pe jos aproape 50 km. A răbdat de foame şi de frig, a umblat prin păduri. Toate astea doar ca să-şi vadă copilul nou-născut. Pe bune ca nu pot condamna un om ca ăsta. Nu azi când există atâţia copii abandonaţi , când zilnic sau aproape zilnic mai găsim câte un nou-născut în ghena de gunoi înfăşurat în pungi de plastic. Nu pot condamna fapta acestui om! NU!

Cu toate astea, oamenii ăştia privaţi de libertate ca urmare a unor lucruri pe care le-au facut sau nu, au un statut special, acela de “puşcăriaş!