Azi m-am hotărât să scriu un post despre compania naţională (de stat) Romtelecom. De ce scriu despre ei? Pentru că ei au grijă să se comporte ca o companie de stat, una comunistă, una care-şi fură clienţii chiar sub ochii lor. După ce în perioada 1997-2000 au trecut la telefonia digitală au început să umfle facturile abonaţilor. Şi nu oricum ci cu sute, uneori milioane de lei vechi. Pe vremea aia eram elevă de liceu şi locuiam încă în Tulcea cu părinţii mei. Îmi amintesc că acolo, trecerea de la analog la digital s-a făcut undeva prin vara lui 1999. Toată lumea era încăntată că putea suna oriunde fără să mai fii nevoit să contactezi centrala (991, remember?) care să-ţi facă legatura cu acel colţ de ţară sau de lume unde voiai să suni. Toate bune şi frumoase până când au venit primele facturi după trecerea la telefonia digitală. Cred că Romtelecom pusese la punct o strategie foarte bună de a lua banii abonaţilor săi într-un mod cât se poate de original, şi anume acela de a le “umfla” facturile cu convorbiri neefectuate. Chiar pe factura noastră apărea o convorbire de câteva minute bune în Guineea Bissau. Iniţial am crezut ca avem noi probleme şi că nu vedem bine sau că nu mai ştim să citim. Eram şocaţi cu toţii!
Wtf? Nici măcar nu ştiam unde e Guineea Bissau pe hartă, dară să mai vorbim cu cineva de prin acele locuri?!? Curioşi cum suntem luăm o hartă şi localizăm punctul unde noi am “sunat”. Unde crezi că este Guineea Bissau? În vestul continentului african. Ei bine, abia atunci am aflat şi noi (cei 4 membri ai familiei) că avem cunoştinţe prin Africa. Amuzant era faptul că această convorbire se efectuase în intervalul orar în care nu era nimeni acasă. Dimineaţa pe la 10-11.
Ok, asta a fost cum a fost, dar apoi urmau facturi cu convorbiri la numere gen 89.89…, concursuri d-alea aiurea la care nu există câştigători etc. Şi asta nu numai pe factura noastra ci a tuturor prietenilor, rudelor şi cunoştinţelor. Atunci au început deconectările în masă, renunţările la abonamentele de telefonie fixă şi creşterea numărului abonaţilor la reţelele de telefonie mobilă.
Anii au trecut, ai mei nu au renunţat la abonamentul Romtelecom (fie vorba între noi, chiar nu ştiu de ce îl mai ţin, dar… ) cu toate că au contracte şi cu reţelele de telefonie mobilă. Mă sună mami a mea în seara asta şi-mi spune ca a primit factura de la fix. “Ok, şi?” întreb eu. Cică, “cum şi? Am o convorbire în Canada! :| Măi mamă, eu nu am vorbit cu nimeni în Canada, nu cunosc pe nimeni acolo! Cum a aparut convorbirea asta aici?” Inutile întrebările, nu? Mami a mea a vorbit în Canada! 
Poate am vreun unchi bogat pe acolo! $-)
Se pare că din când în când Romtelecom trebuie să mai ia nişte bani din buzunarul clienţilor săi. Cred că sloganul lor “Imaginează-ţi că poţi avea tot ce îţi doreşti!” li se potriveşte foarte bine, mai ales că uneori chiar îţi doreşti să mai ai pe câte cineva prin ţări străine… Cine ştie când m-oi trezi cu vreo mătuşă Tamara! 
