De multe ori m-am întrebat de ce dragostea nu durează pe veci? Sau poate că durează și eu nu știu… Deși sunt convinsă că după o vreme petrecută alături de cineva, nu se mai pune problema iubirii veșnice, ci mai degrabă intervine obișnuința și sentimentul de siguranță. Că o fi adevărat sau nu, habar n-am pentru că nu am ajuns încă să-mi petrec 20 de ani cu cineva și să văd cum stau treburile.
De ce cred eu că intervine sentimentul de siguranță și starea de bine? Păi…te obișnuiești cu persoana respectivă, începi să o cunoști din ce în ce mai bine, începi să-i vezi și defectele și să realizezi că nu are numai calități așa cum credeai la început, fluturașii tăi se obișnuiesc cu fluturașii celuilalt și parcă nu mai tresar ca altă dată, nu-ți mai gâdilă stomacul. Toate aste se traduc prin obișnuință. Dar de ce ai sentimentul siguranței? Pentru că realizezi că celălalt te-a văzut în cam toate stările de spirit, vesel, trist, posomorât, nervos, extaziat, entuziasmat și te gândești că nu l-ar mai surprinde nimic, îți cunoaște reacțiile și știe cum să se poarte când ești într-o anumită stare, știe cum să te facă să râzi sau să uiți de probleme. Știe ce-ți dorești și ce nu, știe ce te face fericit și ce te întristează…Și nu, nu sunt adepta ideii că iubirease pierde ci mai degrabă că se transformă în obișnuință. E inevitabil acest lucru.
Deși noi, femeile, dorim să fim răsfățate și “ținute în puf” cât mai mult posibil, uneori trebuie să coborâm cu picioarele pe pământ și să realizăm că viața are un anumit ritm și că nu totul se rezumă la fluturași. La un moment dat problemele intervin și dacă nu dispunem de rațiune pentru a putea trece peste ele, riscăm să-l pierdem pe omul de lângă noi și să vezi atunci bocete cu capul în pernă.
Post scris pentru hotcity. Votează-l sau nu!
sunt casatorit de peste 3 ani si impreuna cu sotia de vreo 4.
probleme au fost destule si unele chiar uriase.
cu cat am trecut prin mai multe si mai grele cu atat relatia noastra a devenit mai puternica.
am descoperit ca ne iubim mai mult decat la inceput si trecerea timpului nu ne-a afectat, nici rutina.
poate vei spune ca nu a trecut destul timp. posibil.
dar ceea ce vreau sa subliniez este ca depinde foarte mult de persoanele implicate in cuplu, nu vad de ce ar fi o regula aceea ca obisnuinta ar dauna unei relatii.
eu si sotia mea adoram obisnuinta de a trai impreuna.
Nu mă înțelege greșit, nu am spus că obișnuința ar dăuna relației. Doar că iubirea se transformă și nu se pierde așa cum multă lume crede. Din contră, obișnuindu-te cu cineva apoi ți-e mult mai greu să stai departe de el
“…fluturașii tăi se obișnuiesc cu fluturașii celuilalt și parcă nu mai tresar ca altă dată, nu-ți mai gâdilă stomacul”
fluturasilor nostrii le place impreuna si dau o adevarata petrecere cand sunt impreuna.
Nimic nu se pierde, totul se transformă
Obişnuinţa se va transforma (la un moment dat) în divorţ
Iubire – Obisnuinta, Iubire – Obisnuinta, Iubire – Ob….cred ca as putea continua cu asta pe cateva randuri bune si comentariul meu n-ar mai fi aprobat.
Si ziceam ca nu mai cred in coincidente. Ca sa vezi!
@ionut: stii cat de des foloseam eu aceeasi expresie? probabil mai des decat o faceti tu si despina la un loc. acum? s-ar putea sa ma fi inselat.
cum se face ca ne “obisnuim” doar cu persoane si nu cu obiecte. ne obisnuim cu fapte nu cu lucruri. in obisnuinta noastra ne dorim sa fim mai obisnuiti insa nu acceptam obisnuinta altor obisnuiti. i know sounds crazy, but u have to get used with it.