Azi am avut serbarea de Crăciun cu cei mici. O petrecere specială atât pentru noi, educatoarele, cât şi pentru copii şi părinţi. Toate bune şi frumoase până la sosirea Moşului. Şi cum ieri căutam în disperare moş, salvarea a venit de la nemulţumitul meu. S-a oferit să fie moş pentru o oră. O experienţă nouă pentru el, deoarece nu a mai făcut asta până acum. Eh, pentru toate există un început, nu?
Şi aşa, la ora 15.30 s-a prezentat la locul faptei, la grădi şi l-am pus în temă cu ce se va întâmpla, dar se pare că nu a fost destul.
La ora 17 fix, iubitul meu era îmbrăcat în costumul de moş, cu sacul în spate, cu burta falsă la purtător şi a apărut în uşă. Nu e ceva obişnuit să vezi un Moş Crăciun de 2 m că-ţi intră pe uşă. Copiii au ramas un pic uimiţi, părinţii nu ştiu cum au fost, mie mi-a plăcut 
Îi stătea al naibii de bine! 
Iată dovada pentru cei ce nu mă cred:
Poza asta e priseless!
Foarte tare, frate! Cu ocazia asta imi pui si mie o pila la mosu’ sa-mi aduca sanatate anul asta?
Dacă ai fost cuminte, dacă ai mâncat tot din farfurie şi dacă ai ascultat de cei mari moşul îţi va aduce ce vrei tu.
Se uita cam dubios la fetita aia
Crezi?
sfinte!!!!! eu şi ionuţ începem să avem cam multe în comun, parol!!!
, cred că săracii copii (plus fi-mio) au de-acum impresia că Moş Crăciun e un tip autist, care leagă cu greu 2 cuvinte!!!
), simţi aşa, un gol în stomac şi-un nod în gât, de nu mai zici nici mâc!!! (hait, versuri!!! am pus-o!!!)
m-am trezit şi eu pe post de “Santa Claus”, la grădiniţă, grupa mateiului meu…
din motive obiective (urechile mele de lemn) şi subiective (aveam nişte emoţii mai mari ca puştimea care-l aştepta cu inima tâcâind pe “moşu’”
însă cu copii mai mergea cum mai mergea, dar când te pune dr… ăla cu corniţe să te uiţi “în public”, şi vezi 40 de perechi de ochi holbându-se constipat la tine, şi aşteptând să audă ce zici (aia improvizaţie nene!!! nu cafe deko, ăia sunt mici copii!!!
tu cum te-ai descurcat, nemulţumitule???
emoţii, ceva, sau…