Gata, s-a terminat, ai ajuns la capătul puterilor, nu mai poţi. Eşti om şi tu, cât crezi că poţi duce? Vine un moment când te simţi sleit de orice urmă de dorinţă de a lupta, te vezi singur împotriva tuturor… De ce? Pentru că te simţi trădat, dezamăgit şi nerespectat. Şi totuşi, cum reuşeşti să ajungi în situaţia asta de fiecare dată, cum de simţi aceeaşi dezamăgire de fiecare dată? Poate că nu ţi-ai învăţat lecţia de la bun început cu toate că după fiecare astfel de moment ţi-ai promis că nu se va mai întâmpla. Şi totuşi se întâmplă… Undeva nu e bine, undeva ţi-a scăpat ceva. Sau poate că nu… te-ai gândit că e posibil să-ţi placă situaţia în care te afli? Te-ai gândit că faci aceeaşi greşeală intenţionat? Poate că ţi-ai zis: “de data asta nu va fi la fel!” De acord, niciodată nu e la fel, dar finalul e întotdeauna acelaşi, ai parte de acelaşi sentiment… Cum îţi explici? Bineînţeles că îţi este imposibil, nu ai o explicaţie clară, nu o vei avea niciodată!
Şi vine un moment când iei decizia finală, cel puţin aşa crezi tu, că e răspunsul final… Spui STOP! Şi te opreşti o perioadă! O perioadă în care încerci să uiţi, să îţi ocupi timpul cu orice fel de activitate ce-ţi iese în cale, să ieşi, să lucrezi cât mai mult, să te implici în cât mai multe proiecte, şi culmea, să reuşeşti să le finalizezi cu succes. Acum vin laudele, premiile şi tot tacâmul ala de chestii ipocrite şi false uneori. Dar ia gândeşte-te, de asta ai nevoie acum? Poate că da, poate că nu… dar de cele mai multe ori NU ai nevoie de ele ci de altceva… vrei să fii complet, să te simţi bine, să mergi pe stradă cu zâmbetul pe buze, vrei să ţi se spună că radiezi de fericire şi că ai ACEA sclipire în ochi… Îţi garantez că simţindu-te aşa succesul tău va fi mai mare şi vei simţi că laudele şi premiile vor avea valoare.
Dar cum ajungi la ACEA sclipire? Îl/ o vrei înapoi? Foarte bine! Luptă pentru asta, fă-l/ fă-o să creadă că te-a pierdut dintr-o prostie, fă lucrurile bine, nu dezamăgi, spune-i că îl/o vrei înapoi, nu face promisiuni pe care nu le vei putea respecta niciodată! Dar poate simţi sau ştii că nu se mai poate lega nimic între voi, poate că ştii că nu sunteţi făcuţi unul pentru celălalt şi asta e definitiv. Ramâneţi fraţilor prieteni! Nu uitaţi că o perioadă (mai lungă sau mai scurtă) aţi fost împreună şi că v-aţi imaginat cum ar fi să aveţi o familie, să îmbătâniţi împreună. V-aţi cunoscut, ştiţi ce vă place şi ce nu… Ar fi păcat să nu rămâneţi prieteni. Uneori constaţi că cel mai bun prieten îţi este cel care la un moment dat ţi-a fost iubit/ iubită. Şi aşa e normal să se întâmple, pentru că acea persoană te cunoaşte cel mai bine. În condiţiile astea ai un prieten foarte bun şi totuşi ceva lipseşte. De fapt cineva lipseşte, acela care să te facă să ai ACEA sclipire în ochi. Caută-l/ o, poate e chiar lângă tine şi tu nu vezi sau nu vrei să vezi.
Şi totuşi, NU REPETA GREŞELILE DIN TRECUT !!!!!!
E perfect valabil ce spui tu, dar numai pt cei care vor sa deschida ochii, sa vada ce li se arata… orgoliul intuneca vederea si tulbura mintile … dk nu inveti din ce ti se intampla …vei repeta mereu greselile trecutului … dar oare unele au fost greseli ?!