It’s my world

Da, mă bate sor’mea la cap să mai scriu ceva… şi o idee de-a ei a fost despre cum m-am apucat eu de fumat. După ce că o deranjează că fumez, cre’că vrea să mă facă de râs, să ştie toată lumea de ce şi cum şi în ce fel.
Totul a început într-o zi, habar n-am anotimpul dar ştiu că eram în liceu…stricam ţigările, pufăiam şi după aia mi se făcea rău. Făceam chetă cu colegele în liceu şi ne cumpăram Pall Mall la bucată sau Winston pachet d-ăla mic (cine nu are bani cunoaşte… ) Şi aşa fumam lângă liceu, în wc’ul liceului, prin barul de langâ liceu, pe terenul de sport al liceului, dar niciodată acasa până când am ajuns să învăţ pentru bac. Atunci eram acasă numai cu mama şi învăţând noaptea, după ce adormea mama ieşeam în balcon şi mă chinuiam să fumez şi să suflu fumul în direcţia în care bătea vântul. Destul de incomodă poziţia când vrei să fumezi o ţigară ca să te mai “calmezi”. Şi am făcut asta până am terminat cu bac’ul şi am intrat la facultate (să fie clar: mama încă nu aflase că eu fumez). Alta belea: nu ştia sor’mea că fumez. În fine, neinteresant cum a aflat ea că fumez, mă rog, ştie toată lumea, teoria chibritului şi alea-alea că se duc banii, că bla bla’uri de astea, dar partea mai interesantă e că aveam şi pe cineva care mă alimenta cu ţigări   .
Nu ştiu cum naiba s-a întamplat că trebuia noi să mergem acasă la Tulcea şi sor’mea cum e pârâcioasă a zis că mă zice mamei că fumez. Eu, proastă, am crezut-o şi mare prostie am făcut. Şi cum stăteam noi două cu mama prin casă, se trezeşte sor’mea:

“Mamă, Vivi are ceva să-ţi zică!”

Mama:

Ce, ce!?!?!?!?!?!?!”

şi eu vitează:

“Eh, m-am apucat şi eu de fumat, mare lucru!”

Sor’mea nu mai putea de râs, m-a anunţat după ca de fapt ea vroia să zică altceva şi aşa am ajuns eu să-i povestesc lui mami cum mă chirceam eu prin balcon ca să se ducă fumul ţigării unde se ducea şi vântul. Iar mama ca să mă liniştească:

“Ce proastă ai fost! În loc să stai să fumezi ca omul, tu te chinuiai!”

Ha ha, ce glumă bună făcuse, cre’că de fapt voia să precizeze faptul că mă arunca de pe balcon cu tot cu tigară
În prezent fumez, dar mai este o persoana în familie care nu ştie asta, şi anume tata, care dacă află îmi stinge ţigara pe limbă, aşa a zis şi cred că aşa o să şi facă. Până atunci fumez liniştită, mai mult de jumătate de pachet pe zi şi NU SUNT MĂNDRĂ de asta.

V-am lăsat, plec la o ţigară!