It’s my world

De câte ori nu ţi s-a întâmplat să suni la un suport tehnic/relaţii cu publicul şi să-ţi răspundă un domn sau o doamnă care începe să turuie nişte chestii mai ceva ca un robot? Foarte des, este?

Eh, de câteva zile realizez că oamenii ăştia aşa sunt educaţi de către companiile în care îşi petrec mai mult de 8 ore/zi. Să vorbească repede şi mult în aşa fel încât nimeni să nu-i înţeleagă. Eu pricep că “time is money!”, dar chiar aşa? Uneori mi-e teamă să-i opresc din ce spun pentru că mă gândesc că vor relua discursul de la capăt şi că trebuie să-i ascult. Acum câteva zile m-a sunat un tip de la ING să mă anunţe că am nişte beneficii pentru că le sunt client şi bla-bla-uri d-astea. Pe cuvânt că nu am înţeles cum se numeşte omul, atât de repede şi-a spus numele şi a continuat cu ce avea să-mi spună. Altă dată, sun la RDS, începe o tipă să spună pe acolo nu ştiu ce, la fel, eu nu înţeleg cum se numeşte. Mă ascultă şi pe mine şi la final îmi spune o treabă, cum că îmi multumeşte şi ştiţi voi, aţi păţit-o probabil. Întâmplarea face ca în aceeaşi zi să mai sun de vreo 2-3 ori şi să am parte de EXACT acelaşi tratament. Adică început şi sfârşit identic.

Acum mă întreb, oare pe oamenilor ăstora la training-uri li se dau 5 fraze pe care trebuie să le memoreze şi apoi îi ascultă? Iar dacă nu le redau cuvânt cu cuvânt primesc buline negre sau nu mai sunt angajaţi? Oare rapiditatea cu care redau frazele alea aste un criteriu de selecţie şi recrutare?

Mai nou am observat că aceşti angajaţi îşi laudă şi susţin misiunea companiei în care lucrează cam peste tot pe unde ajung. Între prieteni, în familie, pe bloguri prin comentarii… Încep să cred că în momentul în care îi angajază le spală un picuţ creierul şi apoi li se dă drumul în lume. Mai grav e că ei susţin ideile companie doar pe perioada în care sunt angajaţi. Când îşi dau demisia sau când sunt demişi încep să arunce cu pietre în cei care le-au dat o pâine ceva timp.

Cred că dacă se mai întâmplă să nu-i mai înţeleg pe ăştia de sună sau răspund la telefon şi cu siguranţă se va întâmpla, o să-i opresc în mijlocul discursului şi să-i văd atunci…