Ni s-a întâmplat tuturor să avem prieteni cu probleme de orice fel. Să îi ascultăm, pentru că aşa fac prietenii şi să fim nevoiţi să dăm sfaturi dacă ni se cer. Ei bine, ce facem în momentele astea? Ne spunem părerea sau spunem ceea ce vrea cel în cauză să audă? Cum e mai bine să acţionăm?
Dacă ne spunem părerea şi aceasta nu e în conformitate cu a prietenului/prietenei, vom fi acuzaţi de subiectivism, că nu suntem prieteni adevăraţi, că luăm apărarea unui şi altuia. Dacă spunem ce vrea să audă celălalt asta ar însemna să minţim cu neruşinare. Lucru care într-o relaţie de prietenie nu se face…
Mulţi spun că în momente de genul ăsta pentru prieteni faci orice, chiar minţi. Nu sunt de acord… Ce fel de prietenie mai este aia în care tu nu ai o părere proprie pe care să o exprimi liber? În care minţi? Oricât de prieten ţi-ar fi trebuie să spui adevărul. Chiar dacă asta ar însemna să-i superi pe cei din jur cu părerile tale.
Deci, cum e mai bine să ne purtăm în astfel de situaţii? Adevărul sau ce vrei să auzi?
este un mic cerc vicios: dacă îi spui adevărul, se supără (cu toţii ştim că uneori, adevărul doare…
dacă nu îi spui adevărul, iar se supără, deoarece e normal: minţi.
De cele mai multe ori, eu prefer să mă eschivez de la răspunsuri de genul ăsta. Este cel mai sănătos
Eu cred ca indiferent cat de dureros ar fi ce trebuie sa ii spui prietenului sau oricat de mult l-ar supara, trebuie sa ii spui. prietenia nu inseamna doar sa iti adori prietenii si sa zici asa ca ei, daca n-au dreptate trebuie sa le arati.
@ Ionut: dacă m-aş eschiva aş fi acuzată ca nu aş fi o prietenă bună, că nu ştiu să ascult sau mai ştiu eu ce altceva…
@ Tomata cu scufiţă: de acord, dar uneori rişti să strici o prietenie dacă acţionezi aşa. Aici depinde mult şi de cum percepe celălalt ceea ce tu îi spui, de exemplu o poate lua ca pe un atac la propria persoană.
La orice intrebare raspunzi cu .. marti .
)
E cel mai echitabil