Toleranţa e un defect sau o calitate?

Posted on September 26th, 2008 by Despina

Despre toleranţă am scris. Despre faptul că eşti luat drept prost dacă eşti tolerant am scris, de asemenea. Acum mă gândesc cum percep oamenii faptul că cineva trece relativ uşor şi repede peste diferite chestii. O fi ăsta un defect sau o calitate?

Ca să înţelegi mai bine ce vreau să evidenţiez, te rog să faci un mic exerciţiu de imaginaţie. Pune-te în situaţia de a face diverse lucruri, de a ajuta pe cineva. Gândeşte-te că faci asta pentru pentru că vrei şi nu pentru că te simţi obligat. Ok, până aici totul e clar, simplu şi uşor.

Acum gândeşte-te că tu ai nevoie de ceva rapid, ai nevoie ca persoana respectivă sau altcineva să facă ceva pentru tine. I-o spui şi eşti refuzat categoric! În momentul ăla te simţi dezamăgit şi realizezi că ar fi putut fi ceva mai grav şi că nu te poţi baza pe respectivul om. E clar? Da!

Acum începi să-ţi pui o grămadă de întrebări, să te pui în diverse situaţii, să te gândeşti că nu e prima dată când se întâmplă asta. Dar de fiecare dată ai trecut peste supărare, dezamăgire, peste refuzul ăla, peste situaţia jenantă în care ai fost pus. În mod cert data viitoare nu vei mai cere ajutorul! Oare???? Dacă de fiecare dată ai fost tolerant şi l-ai “iertat” pe celălalt, acum crezi că va fi altfel? Nu cred că poţi sta supărat pe un prieten sau nu-i poţi purta pică. E imposibil din punctul meu de vedere! Clar îţi va trece şi de data asta. Dar rămâi cu un gust amar.

Şi acum apare problema la care vreau să ajung. Oare dacă treci cu vederea diferite chestii, celălalt va considera că îţi poate faze de genul ăsta oricând? Oare va aprecia cineva faptul că nu te-ai supărat cu toate că tu chiar aveai nevoie de cineva atunci? Nu ştiu dacă ăsta e un defect sau o calitate! Cât de tolerant poţi fi? Cât de tolerant e permis să fii? Până unde trebuie să le permiţi celorlalţi “să-şi întindă plapuma”? Da, sunt prea multe întrebări la care încă nu am găsit răspuns!

Posted in Existențial, Urăsc

3 Comments »

  1. Din pacate nici eu nu am vreun raspuns la intrebarile astea. In plus, mi se intampla foarte des ca atunci cand sunt refuzata, sa incerc sa imi explic de ce este totul din vina mea… si poate ca uneori nu este vina mea, dar tot incerc sa ma scot eu pe mine vinovata si sa ma razbun cumva tot pe mine. Oare procedez asa pentru ca mi-e frica sa ma simt dezamagita de oameni pe care ii ador? Nu stiu nici eu…

  2. October 3, 2008 Despina said:

    Asta e natura umană, ne învinuim pentru comportamnetul altora. Poate vom găsi răspunsul la aceste întrebări, nu ştiu. Mai devreme sau mai târziu trebuie să se întâmple.

  3. Nu exista rezolvare la subiectul asta. E in acelasi timp si calitate si defect.

Leave a comment

Nu completa urmatorul câmp!

  • XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>