Azi am avut un pic de treabă la Biroul de Eliberare a Permiselor de Conducere. Lume aşezată la coadă, că doar românul e artist în aşa ceva, fiecare cu problema lui, căldură mare, funcţionari care se cred buricul pământului şi ţipă la oameni, funcţionari ce nu ştiu să folosească pronumele personal de politeţe (da, am o problemă cu asta!).
Mă uit eu pe acolo, na, plictiseală, mai citesc anunţuri, mai arunc un ochi în biroul cu pricina şi ce văd?!?! Un anunţ maaaaare, alb pe roşu.
Da dom’le! Oamenii ăştia cică nu primesc atenţii! Şi după anunţul şoc de pe perete am stat eu un pic şi m-am gândit… Dacă m-aş duce cu o “atenţie” oare chiar o să mă refuze? Oare o să-mi dea cu atenţia în cap? Oare o să mă zboare din birou în şuturi? Nu ştiu… dar la felul în care se purtau doamnele de acolo, mi-e greu să cred că ar refuza o “atenţie”.
Am mai spus-o. O mai spun (au spus-o şi paraziţii): nu contează rezultatul, cât ideea în sine
E simplu… imbecilii au camere si… salarii bunicele siiii nu se mai risca…
Cunosc pe cineva pe la pasapoarte.. si stiu care-i mersul.
Da, si ideea in sine e sa _NU_ dati “atentii” … nici sa nu va ganditi sa dati “atentii”
Mama ei de idee… nimeni nu crede în ea.
Crezi tu că nu se riscă? Sau că cel pe care-l cunoşti îţi va spune că nu primeşte “atenţii”? În fond ele se pot primi şi în afara biroului
Era mult mai indicat să spună “Nu ne mai daţi “atenţii”! Spune NU şpăgii!