It’s my world

Nu degeaba se spune despre noi, femeile, cum că nimeni nu ne înțelege, cum că am fi prea sensibile, cum că ne implicăm prea mult în toate! Cum se face că vrei să te abții de la a exploda în fața cuiva și totuși nu reușești? Ești un butoi de nervi întinși care stau să se rupă și trebuie să acționezi cu calm și să zâmbești. Wtf? Dacă bubui, zice că ești nebună, dacă taci zice că îi ascunzi ceva. A se observa că nu se ia în calcul varianta să vorbești cu calm și să te porți ca și cum nimic nu s-a întâmplat pentru că nu ai cum. Te trădează vocea, privirea, gesturile și mai știu eu ce…

Cred că cea mai bună variantă în astfel de momente e să pleci. Pune-ți gâdurile în ordine, analizează situația, plângi dacă tu crezi că asta te ajută și vezi dacă merită să-ți termini nervii în felul ăsta! Se spune că noaptea e un sfetnic bun. Eu spun că și singurătatea este un sfetnic bun. Alege să stai câteva clipe tu cu tine și vei vedea cât te calmezi. Așa nu vei fi nevoită să urli, să plângi cu lacrimi de crocodil sau să trântești oale și farfurii. Eviți în felul ăsta să spui chestii pe care le poți regreta sau să strici o relație cu cineva.