Never say never
Posted on April 6th, 2008 by DespinaAm învățat că zicala “never say never” e cât se poate de adevărată. Cel care a zis-o a avut mare dreptate. Am observat asta pe pielea mea. De multe ori am spus că nu voi mai face un lucru niciodată. Eh, l-am făcut. Uneori am regretat, alteori nu.
Am dat dovadă de lașitate oare? Sau nu m-am putut abține? Dacă am zis că nu o voi mai face înseamnă că am făcut un lucru greșit, nu ? Atunci de ce l-am repetat? Fără să-mi dau seamă? Am făcut asta fără să gândesc? Bine ar fi să știm răspunsul la întrebările astea. Dar cine știe… Pe moment spunem că nu vom repeta greșelile și apoi uităm ce promisiuni ne-am făcut.
Asta e firea omului. Face lucruri pe care mai apoi le regretă. Își face promisiuni și nu le respectă. Acționează inconștient și când realizeză ce a făcut se cam dă cu capul de pereți. Astea sunt defectele noastre cu care trebuie să ne acceptăm. O să încerc să-mi impun să nu mai spun chestia asta. Nu-mi face mie bine!
nu fi suparata. toate zic ca nu o sa mai faca niciodata, si tot o fac. e in natura voastra de femei
)
Maestre, și voi bărbații sunteți la fel ca și noi. Chiar dacă ziceți că nu veți mai face, nu știu cum se face că nu prea reușiți să vă țineți de promisiuni
lasand gluma la o parte.. atunci cand zici ca nu o sa mai faci ceva “gandesti cu creierul” dar mai devreme sau mai tarziu ajungi sa “gandesti cu inima” si pana la urma iti calci peste cuvant si repeti actiunea. Uneori este bine.. alteori nu.. dar viata merge inainte indiferent ca razi sau plangi
Totul se rezuma la principii…odata ce ai renuntat la ele odata, e foarte greu. “Cu fiecare favor acceptat iti vinzi din libertate”…asta e cealalta situatie, cand acceptam prea usor ajutorul altora, cand intr-un moment de lene ignoranta si indolenta alegem calea mai usoara, cand am putea sa ne descurcam singuri, si ajungem sa ne trezim la realitate in momentul cand depindem prea mult de altii, cand suntem dependenti de anumite persoane…si e foarte greu sa renunti. Stiu ca ceea ce ai spus tu e altceva…dar cred ca aici se ajunge
@ddumi: am ajuns la concluzia că e rău să gândești cu inima, îți faci ție rău…
@Jullie: Dependența de ceva/cineva nu e tocmai ok, dar și în discuția asta ajungem la ce spunea ddumi un pic mai sus… la un moment dat ajungem să gândim cu inima și dovedim cât suntem de slabi.