It’s my world

*A nu se înțelege că ăsta e un post despre RDS-RCS ci unul despre niște vecini cu grave probleme la cap.

Vin ieri de la serviciu și îmi deschid laptopul. Net ciuciu. Aștept, aștept, aștept…asta vreo 2 ore. Inițial am avut impresia că domnii și doamnele de la RDS au ceva cu clienții lor și le taie netul ziua în amiaza mare. În ultimele zile o pagină se încărca în mai mult de 20-30 de secunde. Îmi fac un pic de curaj și fac o sesizare la departamentul se relații cu publicul al ISP-ului meu. Foarte drăguți cei de acolo, btw! Sper deosebire de cei de la UPC. Îmi spune tipa că vor încerca o remediere în cel mai scurt timp. Eu îi cred…

Aștept, aștept, aștept…încă vreo ora. În așteptarea mea ies din casă să iau o gură de aer. Ce-mi văd ochii???? Nici nu-ți imaginezi ce! Ei bine, cablul meu ce-mi furnizează acest minunat serviciu numit internet, această chestie de care unii suntem dependenți, era tăiat cu un dracu știe ce…clește, cuțit, foarfecă! Vecinii mei sunt luați rău. Cum dracu să tai un cablu care intră în casa unui om??? Și cablul e PE bloc! Cu ce te deranjează? Nu-l vezi! Ești nebun? Fără să întrebi? Îl tai pur și simplu! Ce ar fi să vin eu să te deconectez de la televiziunea ta prin cablu sau mai știu eu ce alt serviciu de care beneficiezi? Atunci m-au apucat pe mine dracii… Și cum eram singură în casă, nu aveam cui să mă plâng. Sun prietenii…și îmi dau soluția! Cică să mă apuc eu să leg fiecare firicel d-ăla! Bă, ești nebun???

Pun mâna pe telefon și îi sun pe oamenii ăia de la RDS, iar! Îi anunț ce mare descoperire am făcut eu… Minutele mele naționale curg precum mierea, râuri-râuri…Dar na, trebuia să sesizez, nu? Așa e frumos! Aceeași poezie: “Încercăm să remediem problema în cel mai scurt timp!”

În așteptarea salvatorilor mei mă apuc să leg fiecare firicel. Și, la naiba, aici sus la mine bate un vânt de crapă pietrele, începuse să și plouă așa un pic, eu cu mânuțele mele firave legam cabluri. Ale dracu firicele se rup, nu vor să se lege… MOOOOR de frig, nu-mi mai simt mâinile. Apoi vine telefonul salvator… Se aude o voce care-mi spune:

“Păi bă, tu cu cuțitul cureți căblulețele alea subțiri? Normal că se rup! Pune mâna pe o brichetă și arde învelișul din plastic!”
“Da să trăiți, așa fac!”

În gândul meu :”He, he, brichetă, căldurică! Parcă aș fi fetița cu chibrituri în variantă modernă!” Și mă apuc serios de treabă. Ard alea, pe degeaba mă gândeam eu că o să-mi fie mai bine că la vântul ce bătea la ușa mea numai bine nu-mi era. Deci am înghețat de am înnebunit, dar am reușit într-un final! Și am reușit bine pentru că aveam și net și telefon! Ce tare sunt! S-o mănânce mama pe ea de fată descurcăreață!

Dacă stăteam după băieții de la er de eș stăteam mult și bine fără net. Bine, în dimineața asta când a venit tipul m-a felicitat pentru lucrarea pe care am făcut-o și el nu a făcut decât să mai dea cu o bandă d-aia de izolează peste cablurile legate de mine. Dar nu e atât de bun ca mine pentru că m-a lăsat fără telefon acum Așa că trebuie să-mi mai vadă o dată ochii!

Concluzia e că dacă știi că ai vecini tembeli trebuie să te aștepți oricând cu vreun cablu tăiat sau vreo pungă de gunoi pe la ușă (asta mi s-a întâmplat acum 2 ani).