Cum să NU pui capăt unei relații
Posted on March 26th, 2008 by DespinaCe ți-e și cu relațiile astea?!?
Nu e aiurea ca o relație să se termine brusc, fără nici un fel de explicație? Nu e aiurea să încerci să dai de “prietenul/a” tău/ta de câteva zile și el să nu-ți răspundă la telefon sau la sms? Nu e aiurea când vorbești cu el și conversația să se termine foarte frumos fără nici măcar să bănuiești ce are să urmeze? Nu e aiurea nici să nu bănuiești că este ultima dată când vorbești cu el? Cum reacționezi într-o asemenea situație? Cum te simți să știi câte compromisuri ai făcut doar pentru a petrece câteva ore cu el? Câte planuri ai lăsat baltă pentru a sta cu el/ea? Cum te simți când vezi că ești răsplătit astfel, când ești ignorat? De câte ori nu ți-ai lăsat prietenii pentru te întâlni cu el/ea? Dar dacă el/ea locuiește în alt oraș, la câteva sute de km distanță și ai fost nevoit/ă să pleci din timpul serviciului? Așa ești răsplătit…ca și cum nici nu ai fi existat, ca și cum nici nu te-ar fi cunoscut.
Se pare că bărbații își doresc să aibă ultimul cuvânt într-o relație sau, mă rog, la sfârșitul unei relații. Ei trebuie să acționeze, altfel nu se simt bine. Frate, apreciază că femeia aia a făcut compromisuri pentru a se vedea cu tine. Nu spun că tu nu ai făcut, dar în momentul în care tu locuiești la București și ea la Constanța, tu ești diatamai General Manager-ul și ea e studentă și mai are și un loc de muncă și week-end de week-end e la tine, mă ierți, dar ești un porc dacă nu răspunzi la telefon. Măcar spune-i: “Bă fată, nu mă mai căuta!” Nu o lăsa să te sune și să se întrebe dacă ești ok… Era bine când venea la tine și aveai cu cine să-ți pereci wek-end-urile reci de iarnă, acum că s-a mai încălzit ți s-au aprins și ție călcâiele….
Nu mai ești la vârsta când nu-ți mai pasă de celalalt. Gândește-te și la ea, gândește-te că-și face griji pentru tine sau dacă nu mai vrei să ai de a face cu ea explică-i, o să înțeleagă! Așa e civilizat, așa e normal să se întâmple!
VARSATOR!!! cunosc perfect!
Hai mă Alina, crezi că dacă e altă zodie nu se poate purta ca un porc??? Dă-o dracu de zodie…
aaaaaaaaaaaaaaaa e varsator.o inteleg .vrei sa iti mai9 spun din sabloane .dupa doi ani
zice “ne intalnim pana cand drumurile noastre se vor despartii. D-zeu trimite porcii pe pamant in varsator sa ii recunosti.
Barbatii se tem foarte tare de a da explicatii a caror concluzie e “nu te mai vreau”. Si-ar pune mina pe sinele de cale ferata mai bine….decit sa aiba de-a face cu isteriile si plinsul unei tipe parasite. Pur si simplu prefera sa fie luati drept porci decit sa-i spuna in fata “s-a terminat”. Mesajul tipului din povestea asta este un rasunator “nu te ( mai ) vreau”. Asa ca fata asta n-are decit sa isi vada de drumul ei, daca se intoarce pierde vremea in cel mai bun caz.
Imi amintesc de o situatie similara pe care am trait-o pe propria piele cu un tip foaaarte rafinat care a ales sa se desparta de mine trimitindu-mi un….mail. Foarte lacrimogen dealtfel, ca ar vrea sa raminem prieteni si bla bla. I-am dat a doua sansa ciudatului, am ramas in relatii amicale si dupa o bucata de vreme da din nou cu oistea-n gard. Morala: nimeni nu merita a treia sansa. Uneori incep sa cred ca nici pe a doua.
Da, dupa o asemenea intimplare sau un sir intreg o femeie se poate alege cu paguboasa conceptie de “toti barbatii sint porci”. Dar sa nu uitam ca si victimele isi atrag mai mult sau mai putin agresorii. Si ca omul din greseli invata - macar sa aprecieze o iubire adevarata de un fals cu acte -n regula ca asta.
Ce-aveti nene cu porcul? E delicioasa o friptura pe gratar….ca sa nu mai vorbesc de cirnati.
Mai e bine cand nu ajungi la concluzia ca barbatii pot fi mari nesimtiti. Adevarul e ca si unele femei pot fi la fel de nesimtite…si chiar sunt. Dar multe din noi asta face, lasam intalnirile cu prietenii ca sa fim cu el, amanam daca e ceva important pentru cateva ore tot ca sa stai cu domnu…dar ei nu, au programul lor batut in cuie. Diseara merg la sala, apoi cu baietii, si desi a iesit de 5 ori in ultimele 5 zile cu baietii nu te poate lua si pe tine…ca ce sa faci tu intre baietii lui, de parca se duc la intalnire intr-o moschee. Si DA , exista unii barbati care nu observa ca ai stat 5 ore coafor…sau daca vede ceva schimbat la tine prima data intreaba daca te-ai vopsit ( aia si-au invatat lectia)…pur si simplu nu observa schimbarile. ufff
Si ca sa ma intorc pe aratura…nimic nu e mai dureros intr-o relatie decat sa fii ignorat. Indiferent de motiv…ca nu mai vrea sa fie cu tine, ca si-a dat o intalnire cu vreo gagica de pe haifaiv, ca pur si simplu nu are chef…in timp ce poate tu suni ca ai nevoie de ajutorul lui…
Măi….dar de ce numai fetele au o părere despre asta? Bărbații nu au nimic de spus?? Să înțeleg că ei sunt de acord cu ce am scris noi pe aici ?
ideea e clara: cand se vad cu sacii in caruta, uita de unde au plecat. nu stiu de ce, dar eu inteleg cel mai bine povestea asta
si pot spune ca am ajuns sa nu mai am incredere in nici unul pt simplul fapt ca desi actioneaza sub diferite forme, finalul e acelasi.printu miorlau ala zicew k ideea e clara ,,NU TE MAI VREAU” dar nu ar fi civilizat sa ti se spuna?!nu te mai vreau pt ca… sau sa te anunte nu mai am ce discuta cu tine, nu sa te lase cu ochii in soare dupa un an de zile in care cica totul a fost roz…asta-i viata!mergem inainte!
[...] Ca orice om, iubirile vin şi pleacă la fel, probleme existenţiale, probleme de îndragostiţi, certuri, rupturi, discuţie aici. [...]
Ai spus bine “Aşa e civilizat, aşa e normal să se întâmple!”
Unii dintre noi (bărbaţii) se feresc de responsabilităţi, în concluzie nu vrem să fim traşi la răspundere pentru starea de spirit a iubitei.
Am făcut şi eu exact cum ai povestit mai sus, m-am dat la fund fără să îi spun ei şi am lăsat-o baltă, dar nu am nicio explicaţie pentru ce am făcut. Încă-mi pare rău.
Dar, roata se mai poate întoarce, adică şi fata să îi facă faza asta băiatului. Destul de rar, dar se întâmplă.
@ Sykander: dacă vă e teamă să vă asumați responsabilități de ce mai cereți altora să o facă? De ce primul reproș pe care îl primim în cazul unei discuții cu partenerul e “Nu știi să-ți asumi responsabilitatea!” Eh, nu mai zice….bine că tu știi să o faci!
Asta nu e o scuză. Așa cum sunteți în stare să vă dați mari cocoși când vreți să cuceriți pe cineva tot așa trebuie să vă dați cocoși și când trebuie/vreți să vă despărțiți de cineva. Nu lasați, frate, femeile cu ochii în soare. Nu faceți nici un bine speciei voastre
Okay, am făcut şi eu o greşeală şi gata, sunt un “criminal”.
La fel cum am spus în comentariul de mai sus, nu numai noi greşim. Fiecare are părţile lui bune şi rele.
de curand, m.am convins cum sta treaba cu”never say never”, am facut in ultimul timp multe lucruri de care nu as fi fost in stare acum ceva vreme ,si asta din cauza unor sentimente dupa care tanjesti o viata,poate, faptul ca nu mai tii cont de tine la un moment dat, iti poate aduce si fericire dar si suferinta,,,, asa ca aveti grija pe unde va bagati urechile
si chiar sa se merite
Buna ziua tuturor!
o persoana impulsiva, fara pic de rabdare, care taia orice problema/situatie din radacina. Care stia ce vrea si care a luptat de cand se stie. Care nu a depins de nimeni niciodata, cu nimic. Si uite ca totul s-a schimbat pentru, asa cum spui, sentimente dupa care tanjesti o viata. Pe scurt, eu sunt din Bucuresti, el din Ardeal. Nu a mai contat serviciul meu, prietenii, familia, situatiile penibile. Dupa 2 ani am lasat totul si m-am mutat acolo, urmand cuvintele omului care, daca mi-ar fi spus sa ma arunc in fata trenului ca nu ma loveste, as fi crezut. Am simtit ca e “EL”; am invatat multe, la inceput, de la el. Am mai invatat si ce este rabdarea; am invatat ce este iubirea neconditionata. Eu, care doar ceream de la o relatie…. Dar revin… M-am mutat la el si am incercat sa ma adaptez. Am locuit cu mama lui, care m-a comandat, ca si pe el, de la inceput. Sau, cel putin, a incercat. Mi se spunea ce sa mananc, cand sa mananc, cand sa fac curatenie si unde; cand sa spal si cand nu; cand sa ma incalzesc la focul cu lemne si cand nu; el mi-a spus sa invat “regulile casei” 
. Sunt o persoana deschisa si dreapta. I-am spus ce ma doare de fiecare data, incercand sa ma adaptez. L-am rugat sa inchiriem un apartament si sa stam singuri. Nu a vrut. Acolo are stabilitate… L-am rugat sa incropim, macar, o alta bucatarie; pentru noi. Sa fim noi doi. A fost de acord de 10 ori, dar nu a miscat un deget. L-am rugat sa imi dea o cheie de la poarta. Mi-a spus ca el nu o foloseste pe a lui. Venea de la serviciu si se apuca sa se joace pe calculator. Pana intr-o zi cand a ajuns la concluzia ca el trece printr-o depresie si ca vrea sa fie singur 
. Am plans, am implorat, am tipat. Am plecat inapoi. Ca sa ma intorc iar, pentru ca ma vroia 
. Ca sa ma trimita din nou la Bucuresti, pentru ca nu ii e bine. “Miscarea” asta s-a intamplat de trei ori; nu cei 600 km de condus conteaza. Nimic nu a contat pentru mine decat el. A treia oara am fost nevoita sa imi caut un apartament cu chirie (asta este alta poveste….). Am fost obligata sa fac asta si am facut-o. Seful meu m-a ajutat: mi-a marit salariul ca sa pot plati chiria, intretinerea si sa mai pot ramane cu bani. Se intampla la sfarsitul lui ianuarie. Nu au trecut nici trei zile si m-a vrut inapoi…. Dar am fost un pic mai ferma; plus, am o gramada de datorii. A inceput o alta etapa a mutarilor, de data asta mutarea lui. A venit de doua ori pana acum: a plecat de tot atatea ori. Nu se poate adapta. Nu ne putem lua o casa aici. Nu putem castiga atat de multi bani cat sa ne fie bine s.a.m.d. Acum spera sa las, din nou, tot aici si sa ma mut acolo. Pentru ca imi promite ca totul o sa fie bine.
Nico, cred ca stiu despre ce vorbesti. Este greu ca, in cateva cuvinte, sa imi spun toata durerea, suferinta, umilintele prin care am trecut; sperantele care numai nu mor. Relatia despre care vorbesc dureaza de 2 ani si jumatate… sunt (adica am fost…
Am uitat de demnitate? Da. Am uitat de orgoliu? Da. Am uitat de toate planurile si visele mele? Da. Il iubesc. Dar nu mai pot trece prin asta. Mi-am aflat limita. Am iubit cu adevarat. Si iubesc. Si incerc sa il las sa se indeparteze. Cum era vorba (imi cer scuze, dar in engleza suna mult mai bine): if you have something, let it go. If it comes back to you, it’s yours; if not, it never meant to be.
Monica
@ Monica: Știi cum e, iubirea e iubire, nu condamnă nimeni sentimentul, e ceva frumos, dar când vezi că există probleme de adaptare, când nu te simți bine alături de cineva nu mai e așa ok.
Am ajuns la concluzia că nu mai trebuie să te încrezi în nimic, în nicio zicală, în nimeni. Ascultă-te pe tine și fă așa cum crezi tu că e cel mai bine pentru tine. E doar o sugestie…
Multumesc pentru raspuns, Despina.
. Lucrurile sunt asa cum trebuie sa fie.
Am ascultat vocea inimii si atat. Am luptat singura. Este o persoana foarte influentabila. Fara falsa modestie, as fi putut sa il aduc acolo unde vroiam eu, dar l-am lasat sa isi ia singur deciziile. Pe care le-a luat pentru cateva zile, ca sa revina. Pentru ca s-a obisnuit sa i se spuna ce sa faca si sa aiba motive de a fi nemultumit.
Imi dau seama acum ca mi-a facut tare bine sa scriu despre asta. Familia mea nu stie adevarata poveste; nici prietenii mei. Nu ca sa evit sa mi se spuna “unde iti sunt mintile???”, ci ca ii las lui inca “loc”. Mi-ar trebui multe zile sa astern pe hartie ce simt, dar… viata e frumoasa daca stii cum sa o vezi
Eu cred că într-o relație nu trebuie să pleci de la premisa că îl poți schimba pe celălalt. Sunt foarte rare cazurile când se întâmplă asta. În fine, important e că ai început să vorbești despre asta și că ești dispusă să accepți și alte păreri.
Iar dacă el încă nu se vede în stare să ia singur niște decizii, oricât de banale ar fi ele, înseamnă că e imatur. Și asta e grav la o anumită vârstă.
Daca imi mai raspunzi, o sa “vars” totul spre tine. Si o sa incep sa ma plang de problemele mele grave, de cat de imaturi sunt unii oameni si o sa incep sa pun intrebari existentiale
.
Tocmai asta am incercat tot timpul, sa nu il schimb. El are nevoie sa i se spuna ce sa faca, cum si cand. Si nu ar mai fi el.
Si raspunzand, in sfarsit, la topic, nu, nu este normal. Dar sunt putini oameni care, cu adevarat, comunica. Sunt putini oameni care spun care le sunt bucuriile si durerile, fara sa le cosmetizeze. Dar vedeti cazul nostru: el se pare ca nu vrea sa puna capat relatiei. Si se pare ca nici eu. Incepe sa para o relatie nesanatoasa pentru amandoi, sa ne acuzam unul pe altul ca “mi-ai luat guma si ieri!!!!”, dar nu putem renunta. Noi ne agatam unul de celalalt, plangem cand ne auzim la telefon si disperam separat. Dar daca unul dintre noi ar spune “gata!” si atat? Ne-am iubi mai putin? Ne-ar veni mintile din concediu? Am uita unul de altul? Am intelege ce vrem? Am suferi si mai mult? Sau poate ca nu este valabil exemplul nostru: pana la urma, amandorura ne e teama ca celalalt va spune “gata!”. Suntem deja pregatiti. De ce? Din acelasi motiv: comunicarea precara. Si pana cand nu se va schimba aceasta cvasi-comunicare, nu facem decat sa batem cuie in cosciugul relatiei. Doar acolo duce.
Asa cum ne e greu sa spunem “nu” (din diverse motive: timiditate, “lectia” societatii, principii, frica s.a.m.d), tot asa ne e greu (nu tuturora) ca fim directi, deschisi si sa incheiem o relatie. Nu am fost invatati sa spunem ce gandim, ci doar “sa dea bine”. Iar, din diverse motive: sa nu suparam, sa nu se stie ce gandim, sa nu ne facem de “cacao”, din orgoliu, din prostie si altele.
Mda, pareri si pareri , ideea e ca in orice relatie in care IUBESTI faci compromisuri , te lasi calcat in picioare sau incerci sa i acaperazi partenerului aerul si spatiul “inconstient” uneori , numai pentru a sta cu el sau a-l iubi mai bine. Te schimbi si faci lucruri pe care nu te asteptai in viata ta si in mintea ta ca le vei face vreodata, ex pleci noaptea de acasa .. sa te duci la nu stiu cati km distanta ca sa te vezi cu el sau pleci de la el noaptea speriata de frigul si noaptea rece ca sa ajungi acasa, faci cadouri scumpe si “te vinzi” pentru a-i fii ei sau lui bine, ii accepti prietenii grosolani , renunti la prietenii tai si iti faci program dupa programul lui, etc. In fine sunt cazuri finalizate cu o despartire urata , dar sunt cazuri cand renuti la prieteni , faci cadouri scumpe , te simti bine cu el si el cu tine , iubirea este mare si nici un gest maret nu este privit ca un sacrificiu …bineinteles asta intr o iubire finalizata frumos sau doar “de inceput”. Trebuie doar sa astepti sa-ti vindeci ranile si sa mergi mai departe , alta sansa nu ai …. sa treaca timpul sa uiti uratul si frumosul din relatie…sa pastrezi doar ce a fost minunat si sa nu cauti, atentie…..sa NU cauti ceea ce ai avut in alta persoana si mai ales sa crezi ca multe chestii vor fi la fel si in urmatoarea relatie si urmatoarea….
Hmm…faza ii ca da de multe ori suntem tentati sa nu mai continuam o relatie din nesiguranta sau de multe ori din plictiseala.Insa tre sa recunoastem k atunci cand simti cu adevarat ca trebuie sa faci pasul asta de multe ori treci peste orice inhibitii si calci peste sentimentele celorlalti cu usurinta.Deci oricate motive ti s-ar da sa nu o faci daca trebuie nu mai tii cont de nici un motiv.Pur si simplu”ti se rupe”.
eu am gresit fiind prea insistenta, pisaloaga si geloasa - caracter al zodiei fecioara… si el s-a suparat si mi-a zis stop… el fiind un taur..
(
acum nu stiu ce sa mai fac… eu sunt capabila de compromisuri, pot sa nu mai fiu asa, si nu o sa mai fiu… dra nu vrea in ruptul capului sa imi dea o adoua sansa…
nu stiu cum sa fac sa il readuc.. si stau si sufar…