It’s my world

Pentru că mă paște o răceală de zile mari am decis să mă tratez. Cum??? Cu o baie fierbinte de care m-am lecuit, nu mai fac baie fierbinte în viața mea… și cu pastile, ceai și o păturică foarte călduroasă.  Asta a început undeva pe la ora 20.30. Acum e 23. 30 și mi-e din ce în ce mai rău, mă doare capul atât de rău de parcă mi-a căzut o cărămidă de undeva de sus de tot, mă doare gâtul, am frisoane, febra mea e destul de mare și am consumat ceva hârtie.

Mai rău e că orice mi-ar spune cineva mă calcă pe draci și nu-mi convine, am impresia că mă contrazice. Sunt tare irascibilă. Se pare că dau ușoare semne de emokid.   Trebuie să iau măsuri în sensul ăsta! Simt nevoia să mă plâng, să mă bag în seamă… Ce bine ar fi fost să fie aici mami meu să aibă grijă de mine, să mă răsfețe…  Dar mă tratez singură că sunt mare și pot…cred…

Așa în starea asta de prosteală care m-a cuprins mi-a trecut prin cap o idee. Ce ar fi dacă m-ar suna Dumnezeu? Că doar, na, e Dumnezeu și știe tot, poate chiar și numărul meu de telefon. Ce i-aș spune? Mă gândesc că primul lucru pe care l-aș face ar fi să-l întreb cât e de bătrân, dacă la el acolo sus timpul se măsoară în ani, dacă e atât de înțelept pe cât s-ar crede and stuff…. Tu ce i-ai spune?

Oricum, asta nu se va întâmpla niciodată, eu aberez acum cu grație. Poate că e de vină febra… nu știu… să-mi spună cineva cum scap de răceală!