Tomata cu scufiță îmi trimite o leapșă foarte drăguță (pe care o onorez cu întârziere) în care mă întreabă ce am visat să mă fac când voi fi mare. La mine nu s-au manifestat dorințe de a deveni doctoriță pentru că mi-a fost frică întotdeauna de medici, nu am vrut să devin cântăreață sau actriță, în schimb am cochetat cu ideea de gimnastă aruncându-mă de pe dulap în pat 
, până când vecina de jos nu mai suporta gălăgia și bătea în ușa, avea și ea copii micuți care aveau nevoie de liniște.
Cel mai abitir s-a manifestat dorința de a fi vânzătoare într-o cofetarie. Îmi plăceau și încă îmi mai plac prăjiturile, deci e de înțeles!
Dar nici unul dintre visurile mele nu a devenit realitate, am devenit educatoare și cu siguranța bunica mea s-ar fi bucurat să vadă asta pentru că ea fost cea care a “militat” pentru ca eu să ajung asta. E frumos ce fac, îmi place, dar cred că vine un moment când nu mai poți suporta copiii mici (mulți) și trebuie să te reprofilezi. Încă nu a venit acel moment, mai rezist !
Sorry, dar nu mai dăm leapșa mai departe, cred că a cam circulat.
Zici ca nu ti-a placut sa tre faci doctorita ?
Nu, niciodată nu mi-am dorit să fiu medic. Nu-mi plac medicii, injecțiile…Când trebuie să ajung la medic mă cuprinde groaza.
Hihi, se pare ca suntem printre putinele care nu ne-am dorit sa fim doctorite.
Mie in schimb, nu mi-a placut la gradinita si nu am vrut sa fiu educatoare. Dar invatatoare da. 
Nici mie nu mi se parea extraordinar la grădi, dar m-am făcut educatoare