It’s my world

Că tot e sărbatoare, că tot are lumea de toate în perioada asta este tradiție să te colinde popa cu cântecelele de biserică. Vine cu “Doamne, Doamne … ” pe la fiecare ușă. Omul dă un ban pentru buzunarul popii biserică, un vinișor sau ce mai are prin casă. Așa am pătit și eu azi. Cânta popa pe scară de-l auzeau și cei ce dormeau, cred. Sor-mea fugea prin casă că vine popa, pregătește 10 lei…eu mă holbam la bani cu niște idei de toată frumusețe. Nu știu cum e în scara asta, dar popa nu a bătut la ușă. Fiind un bloc de garsoniere probabil că l-ar fi durut degețelele să bată la atâtea uși. Așa că a preferat să ne încânte de pe hol. Cine vrea să deschidă ok, cine nu… e păcătos! Eu nu m-am sinchisit să mă mișc din pat… Deci nu m-a stropit cu nimic.

Câteva ore mai târziu fac și legatura cu faza cântatului în holul scării. Ajung acasă și văd lipit pe ușa de la intrare un afiș mare. A se citi cu atenție. Inițial am avut impresia că așa îl cheamă pe popă, Cuicoana! Stupid me, păcătoaso, vine popa “cu icoana”! Greu pricepi, mi-am zis!

Important e că vizita era anunțată, dar dacă eu nu am mai ieșit din casă de vineri nu aveam cum să știu că apare și slujitorul Domnului pe la ușa! Deci se iartă!