Comments on: Avem concurs : Nostalgia

By: La pomu’ lăudat să te duci…cu sacul | InnOcente*

La pomu’ lăudat să te duci…cu sacul | InnOcente* — Fri, 15 Jul 2011 02:28:34 +0000

[...] Desspina scoate la mezat una bucată de ochelari super şmecheri Pentru că suntem în perioada începerii noului an școla, inevitabil, acum îți aduci aminte de ceea ce ai făcut prin școală. Dau chestia asta, un pic SF pentru mine, celui care povestește cel mai frumos, cel mai amuzant (dacă e cazul ) cum a fost prima lui zi de școală pe care și-o amintește, dacă-și mai amintește de educatoarea sau măcar de învățătoarea lui, dacă își mai aduce aminte prima notă pe care a luat-o, prima îndrăgosteală, prima prostie pentru care a fost pedepsit. [...]

By: Razvan

Razvan — Fri, 09 Apr 2010 19:41:59 +0000

Am castigat si eu la un concurs organizat de USBMania

By: Iar câștigătorii sunt… | It's my world @ Despina Niculache

Iar câștigătorii sunt… | It's my world @ Despina Niculache — Wed, 30 Sep 2009 17:09:21 +0000

[...] Premiul I – ImAlina [...]

By: Cui dăm ochelarii? | It's my world @ Despina Niculache

Cui dăm ochelarii? | It's my world @ Despina Niculache — Wed, 30 Sep 2009 14:45:09 +0000

[...] ochelarii? Posted in Ce-mi place!, Chestii utile 09/30/09 În seara asta desemnăm câștigătorii concursului inițiat în urmă cu 2 săptămâni. Marele premiu pentru care “s-au bătut” 40 de [...]

By: Angi

Angi — Sun, 27 Sep 2009 22:29:32 +0000

Ca un mic diavol tasmanian, cu ochi iscoditori, dar in lacrimi. Camasa prea apretata de la uniforma si funditele mari cat furnalele Hunedoarei imi creau o stare vizibila de iritare. Si in semn de protest, smuceam mana mamei pe tot parcursul drumului de acasa si pana la scoala. Acestea sunt doar cateva secvente care mi se perinda printre aduceri aminte din prima zi de scoala.
Era in 1987, la mijlocul lui septembrie, cand pe ulitele unui sat hunedorean nucii se dezbracau nebuneste si isi intindeau vesmintele sub pasii colectivizarii. Cu o zi inaintea marelui eveniment, mama ma avertizase ca, imediat ce voi intra in sala de clasa, trebuie sa ma port cuviincios si sa fiu cat se poate de cuminte. Mai mult decat atat, era de la sine stiut ca poezia cu tovarasul pe care o repetasem de luni de zile, trebuia rostita impecabil atat in fata boboceilor, cat si in fata colegilor mai mari si a parintilor acestora. Dar scenariul de acasa nu avea sa se potriveasca nici cat o picatura cu ce urma sa se petreaca.
Mai trebuie sa spun, insa, ca in satul vecin, un batran preot, urmarit ca “vehement pangaritor” al comunismului era pentru mine imaginea lui Mos Craciun. De fiecare data cand aveam prilejul, fugeam la casa parohiala sa ascult vorbele intelepte ale popii si, de ce nu, poeziile pe care le compunea, poezii care mi se pareau desprinse din alta lume. Si chiar erau din alta lume…
Asa se face ca una dintre lucrarile literare ale preotului mi le ferecasem de cum le ausisem in mintea nastrusnica de copil zvapaiat. Si le-am tinut acolo, in secret, pana in prima zi de scoala.
Sala de clasa mirosea a tot felul de flori tomnatice. Pe fiecare banca erau asezate buchete pestrite alaturi de ghiozdane mari si patrate ca niste boltari. Emotii… Doar in banca mea, unde ma asezase mama, nervii colcaiau. Uram uniforma, uram cordeluta, uram funtitele. Ma simteam ca ferecata cu mii le lacate. Si trebuia sa ma descatusez. Si am facut-o. Venindu-mi randul sa uimesc audienta cu o poezie despre tovarasul, m-am eliberat de orice traire patriotica impusa de acasa si i-am dat mamei motiv instant de paralizie.
Daca stau bine sa ma gandesc, poezia mea era inspirata din viata reala si nu am facut decat sa reamitesc cinstitei audiente ca painea noastra cea de toate zilele avea soarta pecetluita datorita tovarasului…
“-Pita, pituta,
De ce esti asa micuta?
- Fiindca sora mea cea mare
A plecat peste hotare,
Iar la anul care vine
O sa ma ia si pe mine!”
Cred ca e usor de imaginat ce s-a petrecut dupa terminarea nonconformistului meu act poetic. Invatatorul s-a facut ca un rac fiert, audienta asisderea, iar mama a inceput sa tremure ca varga. Dar cu eleganta, acelasi dascal a spus domol: “Copii, hai mai bine un cantec vesel sa cantam!” Si l-am cantat… Si de atunci, la orice alt inceput de an scolar, pana la terminarea claselor I-IV, nu stiu de ce, nu mi s-a mai dat sansa de a recita…
Eh! Si tare rau mi-a parut! Aiurea, ca un diavol tasmanian, tot ce invatam din scrierile popii, impartaseam, in pauze, cu colegii. Si Doamne, ce mai chicoteam si ce ni se mai drapela cravata de dragul tovarasului!…

By: donTed

donTed — Sun, 27 Sep 2009 15:48:41 +0000

http://www.donted.ro/2009/09/iarba-si-scoala.html si eu si eu.

By: moto_lady

moto_lady — Sat, 26 Sep 2009 14:50:12 +0000

am si eu articol

http://chopperlady.blogspot.com/2009/09/primele-rele-de-la-scoala.html daca nu merge link-ul,stiti povestea: il copiati si dati paste in pagina de net. Enjoy

By: Mary Trusk

Mary Trusk — Fri, 25 Sep 2009 21:46:24 +0000

Imi aduc aminte mereu, cu zambetul pe buze, o singura intampplare din scoala. Eram la sfarsitul clasei a 8a, inainte de examenul de capacitate si la ora de romana, profu’ ne mai explica unele lectii. Si ajunge el la Miorita. Vorbea cu atata patima despre moarte la un moment dat, incat ne apucase somnul mai pe toti. De curand auzisem o inregistrare cu vacanta mare cand erau oltenii la circ, sau circul la olteni :-) si Leana, bineinteles, spune la adresa contorsonistei circului, expresia: “C***A si-aia da-o dracu’.
Si uite cum ma apucase pe mine somnul la ora de romana, si profu acolo in legea lui dadea zor cu moartea, ca e ceva inevitabil, inexpicabil, ca orice om trece prin ea… Hop si eu “C***A si-aia da-o dracu” :-)) Norocul meu a fost ca perla a iesit pe gura foarte incet din cauza somnului, cred, incat profu nu a reusit sa descifreze de ce toata clasa era pe sub banci de ras. Happy sweet moments in school.

By: roxana

roxana — Fri, 25 Sep 2009 19:26:50 +0000

Se facea ca eram clasa a-VIII-a si chiar eram!
Solicitant an, in conditiile in care unii invata, altii nu stiu cum sa fie mai misto, sa devina subiectul amintirilor de peste ani. Eu incercam si una si alta. Imi iesea doar prima.
Eu eram la C. El, Zeus, la D. Popular in scoala, era un flacau placut, glumet, iar eu, eram fara nume, buzata si tare amorezata de dansul. Cine ar fi crezut ca, peste ani, copila stigmatizata ca fiind buzata, va deveni cea de astazi?
Sa nu zabovim…1 Martie sosise, o zi senina in care “barbatii” de la C, imparteau martisoare, timorati. Apoi, urma pupicul pe obraz, inima le batea puternic si chipul li se lumina. Dar ce credeti voi, ca doar ei erau asa? Fetele erau si vesele si triste, dupa caz, cazul fiind bineinteles, cantitatea martisoarelor primite. Tipic feminin, ati spune voi!
Deodata, din neant, o mare de oameni s-a strans langa clasa mea. In mijloc, era el, zeul meu, indreptandu-se rapid spre banca mea. Avea o punguta, stiti voi, de cadouri, iar eu simteam cum ma prabusesc. Inima-mi era ca alergata de lei flamanzi.
- Roxana, spuse el zambind, vreau sa-ti spun ca te iubesc, si daca si tu ma iubesti, iti cer prietenia!
Eram o copila fericita, tremuranda. Nu aveam sa stiu ce va sa vie.
- Iti dau prietenia mea!
Am grait, in vazul tuturor. Asa era pe atunci, aveai chiar si soli trimisi sa ceara sau sa accepte prietenii in numele tau. Dar el, nu, el venise personal.
- Si, nu vrei sa vezi ce martisor ti-am luat?
Am luat punguta, am deschis-o visand la o inima, un ghiocel dar gandurile mi-au fost deranjate de explozia de rasete starnita. M-am uitat in punga, dar nu mai reuseam sa vad ce era in jurul meu, deoarece ochii imi erau plini de lacrimi.
- Multumesc, am sa-l port la inima, i-am spus eu, adunandu-mi toate puterile pe care o copila indragostita le are.
Si, iar rasete, si rasete, si eu, undeva proiectata in alta lume. Radeau si-ai lui, si-ai mei. Radea si el.
Era un martisor…avea si snur…era un cotor de mar cu snur de martisor. Si, mai mare mi-a fost supararea cand am aflat ca nici macar nu a fost cotorul marului sau.

Oameni mari, nu uitati sa fiti copii! 

By: Încă mai avem concurs! | It's my world @ Despina Niculache

Încă mai avem concurs! | It's my world @ Despina Niculache — Wed, 23 Sep 2009 12:24:47 +0000

[...] mai avem concurs! Posted in Chestii utile, Entertainment 09/23/09 În cazul în care ai uitat, concursul este în plină desfăşurare. Premiul? O pereche de ochelari de soare high-tech cu cameră [...]