Azi am fost pusă în situația de a-mi feri lucrurile de un om. Un om un pic mai colorat. Nu știu cât era de rrom, dar avea trăsăturile unuia. Un mititel negricios care a venit să monteze patul. Btw, iubitul din dotare , adică din dotarea mea, adică al meu, are pat nou și e bun de cinste. 
).
Așa… cum spuneam, când l-am văzut pe domnul acela, instinctiv, mi-am pus protofelul și telefonul mai deoparte, aproape că le-am ascuns. Dar, omul nu venise decât să-și facă treaba, să monteze un pat. Deși am încercat să fiu cât mai discretă, cred că el a văzut mișcarea mea. In momentul acela mai că începuse să-mi pară rău pentru ce făcusem și chiar nu aș fi vrut să știu cam ce sentimente l-au încercat. Probabil m-o fi înjurat de toate rudele în gândul lui.
Acum mă gândesc de ce generalizăm, de ce îi punem pe toți în aceeași oală? De ce nu ne putem abține când vedem un om un pic mai colorat decât restul, de ce suntem rasiști? :|
deoarece facem discriminarea in mod inconstient, we are humans
ops… am citit “despre mine”, nu-ti mai dau raspunsuri pe care deja le ai
E trista reactia ta, dar preventiva. Am patit sa le acord incredere „coloratilor”, tocmai din incercarea de a depasi aceasta discriminare persistenta. Si m-au golit de portofel si de telefon. O prietena, idem, ea fiind mai norocoasa – a pierdut doar 50 de lei.
) si pe care ii dor reactiile de genul din partea celorlalti.
Intr-adevar, cunosc oameni „colorati” (putini, nu vreau sa fiu rea, dar asa e) care sunt cultivati, lucreaza (pe bani mai multi decat mine
Și ei tot oameni sunt…
Tot așa mi-am scuzat și eu gestul, preventiv.