După 2 săptămâni de lenevit, mâncat, dormit, plimbat sau cheltuit bani pe prostii, azi cu toții ne întoarcem pe la muncile noastre. Unii cu chef, dar cred că mai mulți sunt cei fără chef. E greu, foarte greu. Statusurile gen “@ work”, “at the office” sau mesajele de pe Twitter cu “la serviciu”, “înapoi la muncă” mă demoralizează și mai tare. Eu mă numar printre norocoșii care mai stau un pic în pat, până pe la prânz și abia apoi plec la serviciu. NU aruncați cu roșii, vă rog!
Dar, e greu ca după 2 săptămâni de trezit la ce oră vrea mușchiul tău, acum brusc să te trezești dimineață sau să auzi nenorocitul ăla de cea sunând.
Mai e mult până la următoarea vacanța, câteva luni. Dar suntem noi tari și o putem face și pe asta. Punem ajunge pe câmpul muncii prin frig și fără chef prea mult. Suferim o zi-două și gata, ne obișnuim. Unii mai mult și alții mai puțin. Îl vom întreba și noi, poate, pe Google ce minciuni am putea să-i spunem șefului dimineața doar pentru că nu avem chef de muncă.
Cum de ieri nu am căldură și tremur din toate încheieturile din pricina unei avarii pe la CET, pe acolo, azi în disperare de cauză am purces obligată la Carrefour pentru a achiziționa o sursă de încălzire. Înainte de a porni căutările am poposit la KFC, unde foamea trebuia potolită.
Toată lumea știe food court-ul din complexul TOM. Eh, în timp ce îndesam picanteriile (la propriu) de pui, la o masă alăturată se așează o doamnă ce împingea un coș d-ăla mare. În secunda următoare apare și soțul doamnei cu o tavă goală luată de la un fast food de pe acolo. Se așează și dânsul la masă și doamna începe să scotocească prin coșul cel mare și plin și scoate pe rând: pâine, o bucată de mușchi ambalat, pasta de usturoi și cum era normal, ceva de băut, un suculeț. Nu ne venea să credem ce vedem, ne-am uitat în jur iar ceilalți erau cu ochii ațintiți asupra mesei cu pricina și culmea, cei doi erau atât de dezinvolți și de relaxați încât am crezut că problema e undeva la noi și nu la ei.
Acum mă gândesc eu, se întâmplă asta din cauza crizei financiare, adică te aprovizionezi și din ce cumperi o parte mănânci în oraș sau unii refuză să mănânce fastfood, dar le place locul și mănâncă ce pot?
Îmi pare rău că nu am putut fotografia pentru că era mult prea evident, iar bunul simț nu m-a lăsat să fac asta.
E ziua ei azi, a surioarei mele, cea care a scris pe blogul ăsta despre proful ei de franceză și despre cum s-a apucat ea de fumat. Nu-mi vine să cred că a ajuns la 24 de ani. Asta înseamnă că îmbătrânesc eu!
Pentru că se poartă ca la fiecare sfârșit de an să te uiți înapoi și să rememorezi cam ce ai făcut și prin ce ai trecut în ultimele 12 luni am decis şi eu că ar fi cazul să fac asta. Să începem, zic, numai cele bune pentru că pe cele rele aş vrea să le uit chiar dacă e un pic cam greu.
anul 2008, pentru mine cel puţin, a fost unul tare interesant. Am făcut lucruri pe care nu aş fi crezut vreodată că le pot face, am trecut prin situaţii pe care la un moment dat le-aş fi crezut imposibile sau jenante, am luat decizii importante pentru viitor, cred eu.
în acest an am ieşit pentru prima dată din ţară. 1 Mai în Bulgaria, 3 săptămâni de vacanţă în Grecia.
am văzut locuri din ţară pe care nu le mai văzusem. Părţi ale Braşovului pe care nu le ştiam, Oltenia, Sudul Banatului.
cine ar fi crezut că voi vedea Metallica în concert la Bucureşti, în iulie? Nici măcar eu. Şi totuşi s-a întâmplat. Magic!
cadoul de mărţişor. Familia s-a îmbogăţit cu un membru nou, un patruped. Da, despre Mâţ e vorba, despre monstrul care nu mă lasă să dorm noaptea.
am condus, după mult timp am făcut-o şi p-asta. Şi mi-a plăcut
am gătit, mult, şi am observat că dacă o faci cu drag, mâncarea parcă iese mai bună. Şi da, ştiu să gătesc!
anul ăsta am fost prin spitale cum nu am fost eu în toată viaţa mea. That sucks! Dar na, mă gândesc că odată cu vârsta vin şi problemele, nu?
mi s-a demonstrat că cei care au bani de-i întorc cu lopata chiar cred că pot rezolva totul. Nimic mai greşit!
bunul simţ şi câteva aprecieri la nivelul unei persoane nu strică niciodată. Dar când acestea lipsesc totul de duce de râpă. Te alegi cu NIMIC.
am dezamăgit și sper să fiu iertată pentru că nu vreau să-mi pierd prietenii.
pentru al 3-lea an sunt împreună cu copiii mei, ăia mulţi despre care tot spun eu. I-am văzut crescând şi evoluând. Ce fain e sentimentul!
m-am mutat de 2 ori. O dată pentru că am fost nevoită să o fac (dar cine a avut o vedere super faină toată vara? ) şi a doua oară pentru că mi s-a pus pata că aş vrea să stau într-un loc mai mare și mi-a reușit.
l-am văzut pe EL într-o ipostază în care nu aș fi crezut vreodată că-l voi vedea.
am participat la blogmeet-urile organizate și i-am cunoscut pe o parte dintre cei ce-mi citesc și comentează posturile.
Cam asta s-a întâmplat în anul ăsta. Multe chestii pe care nu le voi uita. Fac parte din mine.
Să ne citim sănătoși în anul ce vine. Să aveți parte numai de bucurii!
) şi a doua oară pentru că mi s-a pus pata că aş vrea să stau într-un loc mai mare și mi-a reușit.
Recent Comments